Hugh Jackman, „The Son”: „Acest film m-a schimbat ca tată! Mi-am dat seama cât de greșit a fost să cred că ar trebui să par mereu puternic”

„The Son” face parte din aceeași serie cu filmul „The Father” care a câștigat Premiul Oscar în 2020, bazat pe piesa de teatru a lui Florian Zeller, cel care a regizat și adaptările cinematografice. Hugh Jackman joacă în această dramă alături de Laura Dern și Anthony Hopkins. Filmul explorează teme precum trauma, educația și depresia din timpul copilăriei.

Jackman este cel mai bine cunoscut pentru rolul lui Wolverine în seria de filme X-Men, dar actorul australian nu are prea multe în comun cu mutantul canadian cu gheare. Într-un interviu pentru revista Q el a spus că rolul a fost întotdeauna unul greu, în ciuda faptului că l-a interpretat pe Wolverine în nouă filme.

„Trebuie să mă cunoști doar trei secunde și îți poți da seama că sunt foarte diferit de acel personaj”.

De-a lungul carierei sale, faimosul actor a câștigat printre cele mai importante premii, printre care: Globul de Aur pentru filmul “Les Misérables, un premiu Emmy, un Grammy și un Tony. Mai are doar Oscarul de cucerit.

The Son a avut premiera mondială la cea de-a 79-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția.

„Am crezut că meseria mea de tată este fiu puternic cu orice preț”

Reporter: Se spune că practic l-ai implorat pe Florian Zeller să vă ofere acel rol de tată în “The Son”. Din ce motive?

Hugh Jackman: Nu-mi amintesc să fi simțit în trecut o asemenea pasiune pentru un rol. Chiar de la început, am simțit un fel de febră în tot corpul când m-am gândit la acest proiect. Nu avusesem ocazia să văd piesa, dar mi-a plăcut această poveste a unui tată care își vede viața dată peste cap odată cu revenirea la viața cotidiana a primului său copil care suferă de depresie severă și care provine dintr-o relație anterioară.

Pentru asta l-am contactat imediat pe Florian care a avut amabilitatea de a-mi acorda câteva minute prin videoconferință pentru ca eram în plină pandemie. Nu plănuise la această primă întâlnire să facă alegerea, dar am insistat atât de mult pe faptul că îmi doream să joc în acest film încât s-a simțit obligat să mă angajeze! (zâmbește).

Chiar dacă această piesă a avut loc inițial în Franța, povestea a fost atât de emoționantă încât ar putea foarte bine să aibă loc la New York. Faptul de a fi eu însumi tată a făcut ca acest rol să rezoneze atât de mult în mine.

R: În acest film te putem vedea mișcându-ți șoldurile. Mai ocupă dansul un loc important în viata ta de zi cu zi?

Hugh Jackman: Am recunoscut că este încă puțin jenant pentru că, în scenariu, a trebuit să dansez ca un tată ușor ridicol. Apoi am întrebat-o pe fiica mea de 17 ani dacă poate să-mi arate niște gesturi și mișcări care chiar m-ar putea face să arăt ridicol în timpul acestei scene de dans, dar, spre surprinderea mea, fiica mea a îndrăznit să-mi răspundă: „Tată, tu nu ai nevoie să-ți arăt nimic. Chiar nu trebuie să exersezi. Dacă ești tu însuți când dansezi, vei arăta în mod natural ridicol pentru această scenă! (râde) Doar cere să porniți luminile și mișcă-te în fața camerei!”

The Son – Fiul este, de asemenea, mai presus de toate o poveste de dragoste.

Acest film ne învață cât de dificil este să crești un copil, dar și că uneori iubirea poate să nu fie suficientă pentru a rezolva problemele unei persoane. Pentru mine, a iubi pe cineva nu face acea persoana automat fericită. Mai sunt multe lucruri de luat în considerare. Știi, dragostea vine în atât de multe forme diferite, dragostea poate fi exprimată într-un mod prietenos, în familie… și toate caracteristicile sunt necesare pentru a iubi cu adevărat o persoană. Sunt atât de mulți oameni care ne influențează, care ne ghidează pe parcurs.

R: Acest film tratează și depresia, și boala în general. De ce este acesta un subiect atât de important pentru tine?

Hugh Jackman: Acesta este un subiect care mă interesează ca tată. Acesta este ceva despre care nu trebuie să vorbim, ci trebuie să înțelegem și trebuie să fim uniți. Cu toții ne dorim să fim un fel de profesori pentru copiii noștri, iar acest film ne arată cu adevărat cât de izolați sunt oamenii în special în privința problemelor de sănătate mintală. Este un fel de rușine și un fel de vinovăție.

Ca tată, am mereu această dorință profundă de a repara lucrurile. Simt că asta este una dintre atribuțiile mele în rolul de părinte. Recunoașterea vulnerabilității noastre duce la posibilitatea de a fi cu adevărat capabili să înțelegem și să empatizăm cu acei oameni din jurul nostru.

R: Ce fel de tată ești?

Hugh Jackman: Acest film m-a schimbat ca tată! Mi-am dat seama cât de greșit a fost să cred că ar trebui să par mereu puternic, încrezător și niciodată îngrijorat. Am crezut că meseria mea de tată este fiu puternic cu orice preț, dar am descoperit cât de important este să-mi împărtășesc anxietățile, preocupările, vulnerabilitățile mele copiilor mei care au 17 și 22 de ani.

Îmi dau seama acum, că ei simt un fel de ușurare atunci când nu mă prefac că sunt cineva care nu sunt și când nu îmi mai ascund slăbiciunile.

R: Ai vreun regret ca tată?

Hugh Jackman: Mi-a fi dorit ca cineva să-mi fi spus că voi face pe cât de multe greșeli, pe atât de multe decizii bune. Sunt sigur că mă comport ca fiecare părinte care este îngrozit de ceea ce copiii lor au de-a face aproape zilnic.

Este aceasta decizia corectă de luat? Ar trebui să mă comport așa sau altfel cu un copil?  Sunt prea dur? Cred că totul este atât de terifiant și frumos și deranjant uneori. Vă pot spune ca în acest film am avut cel mai umil rol pe care l-am jucat vreodată.

Eu personal nu mă pot raporta cu exactitate la această poveste, dar într-un fel ne putem raporta cu toții la unele dintre aceste decizii, chiar dacă nu sunt la fel de dramatice ca aceasta din “The Son”.

Datorită acestui film chiar am învățat multe ca tată!

Actorul filma „The Son” când i-a pierdut propriul tată din cauza complicațiilor cauzate de COVID-19.  El a spus că tocmai faptul că filma in acea perioadă, l-a ajutat sa se vindece și sa treacă mai ușor peste acea suferință profundă.

„Când am filmat acea scenă foarte emoționantă, îmi amintesc că am crezut că trebuie să am sprijinul emoțional al tuturor celor din echipa” a spus el.

„Adesea, în trecut, când aveam o scenă foarte emoționantă, intram în propria mea lume. Iar apoi mi-am spus: Oh, nu, trebuie să mă vindec, am nevoie de echipa, de cameră, de sunet, de oameni, de toată lumea. Am simțit prezența tatălui meu iar acest lucru m-a ajutat” potrivit CBSnews.com.

Performanța lui Hugh Jackman din „The Son” i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur pentru cea mai bună interpretare a unui actor într-un film – Dramă.